Situl de interes Comunitar Dealurile Agighiolului

Rezervația Geologică Agighiol

Rezervaţia Geologică Agighiol

Cadrul legal

SCI Dealurile Agighiolului include aria naturală protejată de interes naţional Rezervaţia Geologică Agighiol – Nucarilor, sat Agighiol, cod 2771, care face parte din categoria III IUCN, RO 03 “Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”. Rezervaţia a fost desemnată prin Legea 5din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate. La instituirea regimului de arie naturala protejata a sitului Natura 2000 ROSCI 0060 Dealurile Agighiolului, prin OMMDD nr. 1964 din 13.12.2007, rezervatia geologica a fost inclusa in sit.

Rezervaţia geologică Agighiol, cu o suprafaţă de 9,7 ha, se află în partea de est a Dealului Pietros. Este o rezervaţie paleontologică, un punct fosilifer renumit prin bogăţia faunei fosile de vârstă Triasic medie, în special ammonoidee de diferite genuri şi specii.

În 1913, renumitul paleontolog care a fost profesorul Ion Simionescu a identificat trei vertebre dorsale de ichtiosaurieni, reptile marine triasice contemporane cu dinozaurii. La vremea respectiva, era al treilea punct cu resturi de reptile din Triasicul in facies alpin al Europei, celelalte fiind Grossreifling (Germania) si Bessano (Italia). Vertebrele au fost atribuite genului Shastasaurus Merriam.

 

Vertebră de ichtiosaurian descoperita de Ion Simionescu la Agighiol, din lucrarea publicata in 1913.

Geologie si stratigrafie

Litostratigrafia Dealului Pietros este caracterizata printr-o succesiune de calcare de culoare cenusie, rosie si neagra, biomicritice si biomicritice microbiale nodulare, in facies de Schreyeralm si in facies de Hallstatt, bogat fosilifere in faune cu amonoidee, apartinand Formatiunii de Agighiol (Atudorei et al., 1997). Pe baza studiilor micropaleontologice (in special pe baza conodontelor), varsta depozitelor din Dealul Pietros a fost atribuita intervalului Anisian – Norian inferior (Patrulius et al., 1974). Pe baza zonelor de ammonoidee, varsta succesiunii din Dealul Pietros este considerata Anisian – Carnian mediu (Atudorei et al., 1997).

 

Succesiunea din Dealul Pietros are la baza dolomite de culoare deschisa, care trec in sus la calcare masive, stratificate, de tip Hallstatt. Faciesul de  Hallstatt ocupa intregul interval de timp dintre Spathianul superior si Carnianul inferior. Studiile microfaciale au aratat prezenţa mai multor tipuri de biomicrite nodulare, biomicrite microbiale-spongolitice, frecvent bioturbate, sau cu structuri de tip Stromatactis ori goluri geopetale, interstratificate cu  wackestone biomicritice sau tempestite lumaselice cu brachiopode, crinoide, microbivalve, etc. Microfaciesul calcaros prezinta tranzitii gradate de la wackestones (in intervalul Spathian superior – Ladinian inferior) la packstones (in succesiunea de varsta Ladinian superior – Carnian mediu). Rocile prezinta dovezi ale sedimentarii condensate, in special la nivelul Anisianului: laminatii spectaculoase, suprafete indurate, dykeuri neptuniene (umplute cu sedimente sau calcit epigenetic). In succesiunea de tip Halstatt, se remarca frecvent structurile pătate (mottling). Conform autorilor citati, mediul depozitional al acestor formatiuni se situa in zona de apa adanca a unei platforme carbonatice de tip rampa.

 

Paleobiodiversitate

 

Punctul fosilifer este foarte bogat in macrofaună, dar şi in microfaună. In lucrarea sa „Fauna amonitilor triasici de la Hagighiol”, publicata in 1912, Ion Simionescu a descris 89 de specii de amoniti, dintr-un total de 680 specimene colectate. Colectia renumitului paleontolog se gaseste in cea mai mare parte din cadrul laboratorului de Paleontologie al Facultatii de Geologie a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi.

 

 

Suprafata de strat cu ammonoidee, dealul Pietros. Lungimea fotografiei este de 70 cm.

 

Macrofauna cuprinde in special asociatii de amonoidee, urmate de pelecipode, brahiopode si crinoide. Pe baza faunei de amonoidee, Profesorul Eugen Grădinaru de la Facultatea de Geologie si Geofizica a Universitatii din Bucuresti a identificat 7 nivele fosilifere in dealul Pietros. Aceste nivele fosilifere ocupa flancul estic si vestic al Dealului Pietros, acoperind, din punct de vedere biocronologic, intervalul cuprins intre Anisian mediu – Carnian inferior.

Microfauna este reprezentata de conodonte si foraminifere, indeosebi in intervalul Ladinian superior – Carnian mediu.

 

 

Amonit, dealul Pietros

 

Valori ale geodiversitatii Dealurilor Agighiolului

 

Importanţă ştiinţifică

 

Datorita bogatiei faunistice, precum si biostratigrafiei bine cunoscute, Triasicul de la Agighiol in general si punctul fosilifer din Dealul Pietros, in special, reprezinta un punct de referinta pentru stratigrafia Triasicului din orogenul nord dobrogean. Asa cum a aratat Ion Simionescu inca din 1912, prezenta exemplarelor adulte, alaturi de cele juvenile, contribuie la cunoasterea completa a unor genuri dezvoltate in Triasicul in facies alpin.

 

 

Orthoceras, dealul Pietros

 

 

Crinoid, dealul Pietros

 

Bogatia in fosile a permis descoperirea de noi genuri si specii in dealurile Agighiolului: Romanites simionescui Kittl, Joannites stefanescui Kittl, Ptychites stefanescuiSim., Japonites dobrogiacusSim., Trachyceras dobrogiacum Sim., Lobites euxinus Kittl, Arcestes (Anisarcestes) mrazeci Sim., Hypocladiscites pascui Kittl. Exemplarele holotip sunt pastrate la Muzeul National de Geologie din Bucuresti, apartinand Institutului Geologic al Romaniei.

 

Romanites simionescui Kittl

Romanites simionescui Kittl

Trachiceras dobrogiacum

Hypocladiscites pascui

Arcestes mrazeci

Genuri si specii noi de ammonoidee descoperite la Agighiol, prezentate in monografia lui Ion Simionescu din 1912.

Din punct de vedere stiintific, faunele de amonoidee prezente aici sunt extrem de valoroase pentru corelarea stratigrafica a Triasicului Tethyan cu cel Nord American si Asiatic. In plus, in dealul Deşli Caira, de la nord-est de Dealul Pietros, se afla limita Olenekian-Anisian, unul din candidatii pentru a fi GSSP international al accestei limite.

 

Amonitii de la Agighiol, descrisi in monografiile clasice ale lui Kittl (1908) si Simionescu (1913), sunt renumiti in literatura de specialitate relevanta pentru Triasicul mediteranean. Cateva intervale cronostratigrafice (Spathian – Anisian mediu, Carnian mediu si superior) sunt bine documentate de faune de ammonoidee bogate si diversificate, datorate studiilor paleontologice detaliate care au inceput odata cu sinteza din 1974 coordonata de Dan Patrulius. Importanta acestor faune este dubla: ele prezinta importanta crono- si biostratigrafica pentru imbunatatirea scarii stratigrafice standard a ammonoideelor Triasicului tethysian, avand in vedere ca in zona mediteraneana, intervalul stratigrafic dintre Anisianul inferior si partea inferioara a Triasicului mediu (Aegean –Bithynian) este in general slab documentata pe baza ammonoideelor; faunele sunt importante si pentru corelarea paleogeografica ale succesiunilor triasice din zona Tethysului cu faciesurile Triasicului din Asia si America de Nord. Inca din 1910, Ion Simionescu a sugerat ca fauna de amoniti din dealul Deşli Caira prezinta afinitati cu Triasicul oriental (Indic si Circum-Pacific), pe baza faunelor cu Monophyllites si Japonites, genuri identificate si in Balcani.

 

Asociatiile de ammonoidee ale Anisianului inferior si mediu din dealurile Agighiolului prezinta elemente comune cu faunele de ammonoidee contemporane din Nevada, in timp ce in faunele de echivalente cronostratigrafic ale zonei mediteraneene ammonoideele sunt slab reprezentate. In plus, descoperirea in asociatiile de ammonoidee Anisian inferioare si medii ale zonei Tulcea a unor genuri de amoniti cunoscute doar in domeniul boreal (Atudorei et al., 1997) este extrem de importanta pentru potentialul de a imbunatati corelarea subdiviziunilor cronostratigrafice ale Anisianului din Artica cu cele din domeniul Tethysului.

 

Bogatia faunelor de ammonoidee de la Agighiol din intervalul Ladinian superior (Longobardian) –  Carnian inferior (Julian) permite efectuarea unor studii de detaliu asupra limitei Ladinian/Carnian. Mai mult, dealul Deşli Caira, situat in SCI Dealurile Agighiolului la nord-est de Dealul Pietros, reprezinta unul dintre candidatii stratotipului international (GSSP) al limitei Olenekian-Anisian (Atudorei et al., 1997; Ogg, 2004). Prezenta vertebrelor de ichtiosaurieni creste considerabil importanta Dealurilor Agighiolului, acesta fiind singurul loc in Romania unde au fost gasite pana in prezent resturi de ichtiosaurieni.

 

Valoare estetica

 

Situl paleontologic din Dealul Pietros produce o impresie profunda atat asupra specialistilor, cat si a celor care au ocazia sa-l viziteze, datorita densitatii de fosile imprastiate pe suprafetele de roca. Calcarele cenusii sau roscate, “pictate” cu numeroase cefalopode triasice, dezvaluie privitorului o pagina vie a istoriei geologice a zonei Agighiol, asa cum era in urma cu 240 de milioane de ani, la inceputul erei mezozoice.

 

Amenintari  la adresa sitului fosilifer

Principalele amenintari la adresa sitului fosilifer sunt:

– schimbarea regimului juridic al terenului;

– deteriorarea suprafetelor de calcar pe care se vad fosilele, in incercarea de extragere a fosilelor;

– extragerea si comercializarea fosilelor din sit.

 

 

 

Conform Ordinul Ministrului nr. 410/2008 asupra comertului individual si intracomunitar cu minerale si fosile, art. 13, litera d, este interzisa recoltarea, cumpararea sau vanzarea de geme, plante fosile, fosile de vertebrate si nevertebrate din ariile protejate.

 

Regulamentul Sitului Natura 2000 Dealurile Agighiolului – ROSCI 0060, precizeaza, de asemenea, in art. 21, ca sunt interzise orice activităţi şi acţiuni care pot produce:

a) distrugerea, perturbarea sau alterarea siturilor de conservare pentru obiectivele geologice;

b) dislocarea, prelevarea rocilor, fosilelor, vegetaţiei de pe aria siturilor de conservare;

c) schimbarea regimului juridic al siturilor sau al terenurilor ce cuprind siturile de conservare de interes geologic.

 

Bibliografie

Atudorei, V., Baud, A., Crasquin-Soleau, S., Galbrun, B., Grădinaru, E., Mirauta, E., Renard, M., Zerrari, S., 1997. Extended scientific report of the project 95-32 “The Triassic of North-Dobrogea”, 56 p.

Bleahu, M., Bradescu, V., Marinescu, F., 1976. Rezervatii naturale geologice din Romania, Ed. Tehnica, Bucureşti.

Grǎdinaru, E., Orchard, M. J., Nicora, A.,  Gallet, Y., Besse, J., Krystyn, L., Sobolev, E. S., Atudorei, N.-V., Ivanova, D., 2007. The Global Boundary Stratotype Section and Point (GSSP) for the base of the Anisian Stage: Deşli Caira Hill, North Dobrogea, Romania. Albertiana 36,  54-71.

Simionescu, I., 1910. Studii geologice si paleontologice din Dobrogea. Fauna Triasica inferioara din Dobrogea, Academia Romana, Publicatiunile fondului Vasile Adamachi.

Simionescu,  I., 1913. Fauna amoniţilor triasici de la Hagighiol. Academia Romana, Publicatiunile fondului Vasile Adamachi, vol. VI, Bucureşti.

Simionescu, I., 1913. Resturi de Ichtyosaurieni in Triasul din Dobrogea. Academia Romana, Publicatiunile fondului Vasile Adamachi.

Patrulius, D., Mirăuţă, E., Iordan, M., Baltres, A., Ticleanu, N., 1974. Sinteza stratigrafica şi structurala a Dobrogei de Nord. II Formaţiuni mezozoice. Arhivele IGR, Bucureşti.

 

Mesaje

Wholesale Football Jerseys October 31st, 2014

I applaud your professionalism, dedication and integrity that we all were audience to for the past week. Linda C.

Lasa un comentariu