Mediul fizic și biodiversitatea

Specii protejate de interes comunitar

În SCI Dealurile Agighiolului au statut de conservare 4 specii protejate de interes comunitar, a căror stare de conservare este vulnerabilă. Mărimea populaţiilor acestora nu este cunoscută, studiile ştiinţifice care se vor realiza în perioada martie-decembrie  2013 în cadrul proiectului ”Biodiversitate și dezvoltare durabilă în zona sitului RO SCI 0060 Dealurile Agighiolului”, nr. SMIS-CSNR 36254 finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu ,  urmând să aducă informaţii complete despre acestea.
Speciile vulnerabile sunt ameninţate cu micşorarea populaţiei, cu reducerea repartiţiei lor în habitate şi ameninţate cu dispariţia.
Speciile protejate sunt specii rare sau ameninţate şi care au un regim de protecţie şi consevare, stabilit prin legi de mediu.

Plante

În zonele cu roca ieşită la suprafaţă  se întâlnesc specii de plante care au cerinţe reduse faţă de apă, dar o selectivitate sporită faţă de substratul pe care se dezvoltă. Aceste zone sau fisurile rocilor, sunt ocupate de specii de plante saxicole, printre care și Clopoţelul dobrogean – Campanula romanica Savul., specie endemică pentru Dobrogea, cu un areal de răspândire foarte restrâns. Este o specie vulnerabilă, care necesită protecţie strictă. Regimul de protecție  a fost stabilit prin Directiva Habitate transpusă în OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/2011, specia fiind regăsită și în ”Lista roșie a plantelor superioare din România”.

Specia endemică reprezintă acea specie de plante sau animale care ocupă un areal restrâns, definit prin condiții de mediu specifice, care nu mai poate fi întâlnită în altă zonă.

Campanula romanica este o plantă angiospermă din ordinul Asterales, familia Campanulaceae, subfamilia Campanuloideae. Planta prezintă numeroase tulpini terminate cu 4-5 ramuri, înalte de 10-40 cm, drepte sau culcate la bază și care cresc dintr-un rizom îngroșat multicapitat. Frunzele tulpinale inferioare sunt de obicei uscate, cele superioare sunt liniare sau linear lanceolate, netede. Florile au forma unui clopoţel îngust, cu o lungime de 8-10 mm, de culoare violet palid sau albăstrui. Înflorește din mai până în septembrie. Majoritatea plantelor fructifică în iunie, iar fructul este o capsulă. Pauza vegetativă începe în octombrie.

Clopotelul dobrogean (Campanula romanica)
Campanula romanica, dealul Pietros

Reptile

În cadrul acestei clase, specia de interes pentru conservare este Testudo graeca ibera – ţestoasa dobrogeană. Trăieşte numai în Dobrogea. Regimul de protecție  a fost stabilit datorită vulnerabilității speciei prin Directiva Habitate transpusă în OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/2011. Deasemeni, este desemnată monument la naturii.

Testudo graeca  este o reptilă din familia Testudinidae. Lungimea variază între 15-27 cm. Masculii se disting de femele prin coada mai lungă şi mai tare, prin mărimea scobiturii posterioare a plastronului, prin solzul supracodal foarte bombat. Carapacea este gălbuie-închisă, uniform cafenie sau măslinie, fiecare placă fiind mărginită de pete negre, neregulate; vertebrele şi supracodala, în partea lor anterioară, sunt negre-cafenii sau complet negre. Exemplarele tinere au carapacea de culoare măslinie ştearsă sau gălbuie, cu pete negre pe marginea fiecărei plăci. Preferă terenurile uscate, cu tufişuri bogate, de silvostepă, fiind iubitoare de căldură. Se hrăneşte cu vegetale, rădăcini, limacşi, râme. Femelele depun, prin mai-iunie, 4-12 ouă sferice, albe, care se clocesc în 70-80 zile. Se comportă bine în captivitate. Trăieşte 90-125 ani,are un puternic instinct teritorial, păstrându-și teritoriul ales pe toată durata vieții.

Este afectată de deteriorarea sau fragmentarea habitatului, de schimbarea înălțimii covorului vegetal, de proliferarea câinilor sau pisicilor fără stăpân sau a turmelor de mistreți care pot reduce rata de supraviețuire a puilor. Deasemeni, incendiile pot cauza mortalitate ridicată în rândul populațiilor de țestoase.

Mamifere

De interes consevativ în cadrul SCI Dealurile Agighiolului sunt 2 specii de mamifere mici, ce aparţin aceluiaşi ordin – Rodentia, acestea fiind Spermophilus citellus – popândăul şi Mesocricetus newtoni –hamsterul dobrogean. După cum este denumită popular, această ultimă specie, este întâlnită în ţara noastră numai în Dobrogea, regiunea reprezentând limita nordică a arealului său în Europa.

Ambele specii sunt citate  în Directiva Habitate – Anexa II şi Anexa IV  și  OUG 57/2007  ca specii cu protecţie strictă. Potrivit IUCN – Lista roşie 2007 (Rezoluţia 6  a Convenţiei de la Berna), speciile sunt vulnerabile.

Spermophilus citellus (Citellus citellus)  – rozător din familia Sciuridae, este singurul reprezentant european al genului Spermophyllus. Are corpul suplu şi alungit, fără a depăşi 22 cm, capul uşor teşit în regiunea frontală, botul scurt şi obtuz, pavilioanele urechilor mici şi rotunjite, ca nişte cute tegumentare acoperite de peri scurţi. Coada are 5,5-7,5 cm lungime şi este bine îmbracată în blană. Greutatea corpului este cuprinsă între 230 şi 340 g. Membrele sunt scurte, cele anterioare având câte 4 degete, iar cele posterioare câte 5, prevăzute cu gheare lungi, puternice, mai mult sau mai puţin ascuţite, adaptate pentru săpat. Blana are peri scurţi şi aspri; culoarea de fond pe faţa superioară a corpului este cenuşie-gălbuie-brună, cu reflexe negre şi ruginii, insulare, închise la culoare, cu aspect de pete fine. Pe părţile laterale ale corpului blana prezintă nuanţe sulfurii. Pe cap culoarea este uniformă şi fără pete, iar în jurul ochilor se conturează un inel galben deschis; barbia şi gâtul sunt albe, pieptul, abdomenul şi faţa internă a membrelor sunt galben sulfuriu. Coadaeste mai deschisă pe partea ventrală şi prezintă peri mai întunecaţi la culoare pe partea terminală. Ochi  mari, proeminenţi şi, în comparaţie cu mărimea capului, mult distanţaţi între ei. Buza superioară este crestată adânc. La baza cozii are 3 papile perianale, care secretă un lichid mirositor, cu rol în gasirea partenerilor de împerechere şi în delimitarea teritoriului.

Este un mamifer care, deşi sociabil, îşi petrece cea mai mare parte a timpului în galerii destul de complicate, unele folosite permanent, altele ocazional.

Traieşte în colonii, însă fiecare individ are o galerie proprie. Hibernează fie în grupuri mici de 2 pînă la 5 indivizi, de regulă mama şi puii, fie solitari.

Este un animal diurn, consumă în general părţile verzi ale plantelor, rădăcini şi seminţe, dar şi insecte, miriapode, melci, râme sau vertebrate mici. Femelele nasc 2 până la 9 pui (cel mai frecvent 4 sau 5), după o perioadă de gestaţie de 25-28 de zile.

Schimbarea folosinței terenurilor, cultivarea pe suprafețe mari, comasate, de plante tehnice în detrimentul cerealelor, pot afecta semnificativ populațiile acestei specii.

În cuprinsul sitului a fost observat pe păşune, la marginea drumurilor, lânga pădurea de pe Dealul Pietros.

Mesocricetus newtoni (Cricerus cricetus)hamster românesc, hamster dobrogean sau grivan, face parte din familia Cricetidae.  Corpul acestuia este  bondoc, îndesat, prezintă o dungă neagră pe piept care se prelungeşte pe părţile laterale şi înconjoară umerii. Blana este cenuşie-cafenie pe partea dorsală şi albă ventral și prezintă o dungă neagră subţire pe linia mediană a capului. Prezintă pungi bucale foarte mari, ajungand până în spatele omoplaţilor. Membrele sunt  scurte, cu 6 tuberculi pe tălpi, iar coada abia  de 12 mm. Craniul acestuia prezintă un rostru masiv, fără foramen interorbital. Lungimea  cap şi corp este de 150-170 mm, lungime condilobazală de 30,8-38,6 mm, iar greutatea de  80-150 g.

Preferă terenurile stepice aride,  fără valoare agricolă şi habitatele deschise, terenurile cultivate cu lucernă sau alte leguminoase, cereale, podgorii şi grădini. Este răspândit pe un areal restrâns, în Dobrogea și nordul Bulgariei.

Își sapă galerii pînă la adâncimea de 1,5 m care au, de regulă, două ieșiri. Galeriile sunt prevăzute cu depozite provizorii unde adună semințe și fructe, precum și cu o cameră de hibernare.

Se hrănește cu semințe și plante ierboase.

Este un animal cu activitate crepusculară și nocturnă, rareori putând fi observat ziua.

Înregistrează populații din ce în ce mai reduse, schimbarea folosinței terenurilor și agricultura intensivă, constituind amenințări la adresa speciei.

 

REZUMAT RAPORT Testudo-Alte sp.-Cls. Amphibia

Mesaje

Lasa un comentariu