Mediul fizic și biodiversitatea

Relief și peisaj

Dealurile Tulcei din estul Dobrogei nordice formeaza o sucesiune de dealuri cu pante line, care alterneaza cu zone cu relief plat. La sud-vest de satul Agighiol, Dealul Pietros isi trimite picioarele domoale spre sud si vest: Dealul Lung, Deluşorul, Muchia lui Platon si Lutul Roşu. Mai sus de dealul Pietros, un brâu de de calcar, plisat ca un guler de epocă, inconjoara varful dealului cu Cunună. Sunt cutele stratelor triasice. Spre nord, dealul continuă cu o spinare plată, acoperită cu pădurea de stejar tipică Dobrogei. La nord de sat, dealurile Caraconstantin (denumire anterioara dealul Pietris) şi Deşli Caira (Stânca Mare) se alungesc spre nord. Spre nord-vest se vede dealul Uzun Bair, curbat ca o semilună zimţată.  De pe Dealurile Agighiolului privitorul poate admira frumoasele privelişti asupra lacului Razelm şi a insulei Popina dinspre sud, ori cele cinci cocoaşe ale colinelor Beştepe dinspre nord şi se poate bucura de un sentiment de calm si serenitate, descris in 1939 de Ion Simionescu în articolele sale pentru public, grupate sub titlul “Pitorescul Romaniei. Intre Dunare si Mare”. In articolul Popina Razelmului din acest ciclu, Ion Simionescu scrie:

 

„Asa am fost atras si eu pentru intiia oara de Popina Razelmului, in acea dimineata norocoasă de toamnă, cand ceaţa se rupea luînd  forme fantastice şi cand o bucată din ea s-a aninat mai îndelung de vârful insulei de piatră, izolată în întinsul lacului, învăluind-o în mister.

Popine sînt multe. Nu e doar un nume propriu, ci dat oricărui damb rezleţ, rămas din alte forme dispărute… Popina Razelmului însa e unică; le întrece însă pe toate. In mijlocul apei, mîngîiată de vînt şi în tovărăşia paserilor, stă marturie la prefacerile vremii.

 

Vedere din Dealul Pietros spre Lacul Agighiol, Lacul Razelm si Popina Razelmului.

 

Intorcîndu-mi privirea către lac, am rămas pironit… Din mijlocul Razelmului răsărea o făptură omenească, întinsă pe un pat de marmoră, învăluită în zăbranice uşoare, ce fluturau în adierea curentului născut peste apă. Nu era închipuire, ci aievea. Jocul umbrelor şi al luminii în frînturile de ceaţă şi peste luciul apei dădea chipului săpat în piatră mişcări domoale. Nu stiu de ce, în iuţeala fulgerului, se alătura în minte tabloul doamnei Récamier, asa cum răsare privirii înveşmîntarea ei albă, din peretele unei săli spaţioase de la Luvru.

Am ajuns la insula numai stîncă. Nici un arbore nu o umbreşte…Cîteva broaşte, speriate de vizita neaşteptată, au sărit înapoi în băltoacele dindărătul unui pîlc de stuh. Din iarba mai mult îngălbenită, sar cosaşii în toate părţile, la fiecare pas. Cei mai mulţi sînt cosaşii cu rît, forma celui mai desăvîrşit mimetism între insecte, la noi. Tot trupul, aripi şi antene, seamănă cu o bucată de frunză, cu care se confundă cînd stau pe firul de iarbă.

Cu cît urci coasta tărăganată, lunecoasă din cauza ierbii uscate, cu atît orizontul se lărgeşte.

Beştepe, dealul cu cinci gheburi de lînga Mahmudia, straja braţului Sf. Gheorghe, în singurătatea lui pare un munte, iar muşuroaiele de marmoră de la Zebil şi Agighiol, dosuri de baloane umflate. Către răsărit e dunga plumburie a Mării. Dincoace, în jur, apa are ceva în ea mai zglobiu, mai tineresc; dincolo de seriozitatea adîncului şi a întinderii. Lac şi mare sînt despărţite numai printr-o limbă îngustă de năsip, ce se vede ca o linie trasă mai apăsat, de la un capăt la altul al vechiului golf, transformat azi în cele trei limanuri: Razelm, Sinoe şi Zmeica. Legătura cu largul e păstrată prin Portiţa, mica intrare cu uşori de piatră, dar şi cu urme de cetate. E îndeajuns de largă însă, ca apa mării să pătrundă din belşug în Razelm şi să-i aducă la anumit timp roiuri dese de chefali…

Liniştea cu care eram deprins de la plecare e întreruptă dintr-o dată, cum am păşit dincolo de vîrful insulei. Se aude gălăgia unui cîrd împestriţat de paseri, ce se cred în largul lor, netulburate de nimeni. Unde se îngrămădesc paserile de baltă, acolo sigur e vadul peştilor…

Ajuns iarăşi la mal, soarele spre asfinţit învăluia insula într-un nimb purpuriu. Bătută de raze, îşi luă din nou înfăţişarea de făptură ce se pregăteşte de culcare. Mi se părea că prind pe faţa ei un surîs prietenos.”

 

 

Vedere dinspre vest a dealurilor Pietros (în fundal) şi Lutul Roşu (dreapta).

Mesaje

Lasa un comentariu